La ceas de deznadejde

Fiecare din noi se loveste in viata de momente mai putin placute. Gradul prin care temeliile sufletului sunt zguduite, depinde de acea limita a puterii pe care el/ea au primit-o sau la care au ajuns in timp. Voi incerca sa strang aici cateva vorbe de imbarbatare. Ma gandeam des ca uite imi mai fac si eu Sfanta Cruce, o am in fata. Dar la necaz, parca n-as vrea sa o vad, as intoarce spatele. E descurajant sa vezi ca lumea din jurul tau se prabuseste, ca pana la urma n-ai vrea sa fii prieten "doar de vreme buna" cu Cel de Sus, dar veninul necazului incepe sa otraveasca mintea si inima. Si atunci e nevoie de "pastile" - de rugaciuni, de fapte bune, de citire de carti folositoare. Mai jos voi pune si eu cateva citate folositoare.

Cine vrea sa contribuie e bine venit. Vorba aceea: "Cele bune sa se adune...":

* Gandul la suferinta nevinovata a Mantuitorului pentru pacatele noastre e un bun inceput;

* Cartea lui Iov poate misca chiar si cele mai indurerate inimi:

2,10: "... Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?"

Din capitolului 5:

"6.
Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ şi necazul nu răsare din pulbere,
7.
Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
8.
Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu.
9.
El face lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr.
10.
El dă ploaie pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
11.
El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12.
El destramă planurile celor vicleni şi cu mâinile lor nu pot să izbândească.
13.
El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost.
14.
Ziua în amiaza mare dau de întuneric şi umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
15.
Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit şi din mâna celui puternic pe cel sărac.
16.
Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi închide gura.
17.
Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.
18.
Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc.
19.
De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli.
20.
În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie din primejdia sabiei.
21.
Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni.
22.
Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu-ţi va păsa de fiarele pământului.
23.
Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
24.
Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa nu vei avea dezamăgire.
25.
Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
26.
Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei.
27.
Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău".

* Intelepciunea multor versete poate schimba starea launtrica:

Ecclesiastul 7,14:

În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.

Marcu 8,36-37:

Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?
Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

Romani 8,35-36:

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere".

(Va urma :)